Ion Dolanescu M-a Prins O Singuratate

Pentru că mergînd la şcoală am scris primele cuvinte în alfabet latin,am deprins dulcele grai românesc,pentru că generaţia mea nici nu prea pune la îndoială numele limbii noastre-este LIMBA ROMÂNĂ, alta nu cunoaştem.

Ion Dolanescu M-a prins o singuratate

,, Avîntul patriotic dovedit de moldoveni în vremurile grele ne încalzeshte shi ne dă tăria încrederiii în noi înșine fără de voia lor moldovenii au fpst dezbinați shi pentru aceea pînă în ziua de astazi ei shiau pastrats dreptul de a se simți unți ,,. Mă rog bunului Dumnezeu să-mi întareasca comaptrioțșii în acestă sfîntă credință și-l elogiez pe Eminescu pentru că a aprins în contemporani și urmași flacăra ei.

Desi convingerile mele ma indeamna sa raman in Romania,alte cateva mii de persoane au luat drumul aeroporturilor pentru a pleca in Spania,Italia,Germania si alte state europene pentru a castiga bani.Acest lucru,controversat fiind, eu il consider demn de admiratie:trebuie sa ai un suflet titanic pentru a indura singuratatea si privirile arzatoare ale strainilor,pentru a-ti ajuta familia.Doar dorul de casa,de familie si de tara le da curaj si vointa sa treaca prin aceste momente chinuitoare.

Muica Lepa a rămâns pe pod, da deda Bogdan da sâlă să treacă pin baltă. Nima nu știe ce-a vădzut da-Lepa când a rămâns sângură. Numa ea saraca. A fugit încătră deda Bogdan șî iar s-a prins de leucă. Atuncia boii a mers pin baltă, da deda Bogdan a călcat pe potecă de țârmor. Poteca a fost atâta de lată, tamte cât ai putut să calci pe ea. Desparța șanțu de baltă. Muica Lepa de frică a strâns leuca carului de multe ori întorcându-să sa să încreadă că n-o urmează cineva. Colo la mijlocu bălți, muica Lepa a vădzut că lângă deda Bogdan pașăște un om, care a fost de o stoapă mai nalt de cât el. A fost îmbrăcat în șâneriu negru, lung până la pământm, cu pălarie neagră în cap. Deloc i-a fost ciudată nalțâmea lui, pentru că deda Bogdan a mers pe poteca, da el pin șanț. Mai ciudat i-a fost că omu ăsta strin a mers pe suprafața ăpii, netulburându apa cu șâneriu lui al lung. Mergând, cu cotu împingea pe deda Bogdan pista boi. Deda Bogdan nu s-a mâniat că ăsta îl împinge, numa s-a uitat tot la boi, zbierând:

Românii au devenit poporul iubit al lui Dumnezeu și tot ce făceau îi plăcea Domnului.Dar Lucifer,îngerul cel negru,a fost cuprins de invidie față de acest popor care îi furase dragostea Creatorului și a hotărît să se răzbune:a trimis un vifor puternic care a învăluit mica țărișoară a românilor,a ridicat pînă în înălțimile cerului sărmanul popor și l-a răzlețit în toate cele patru părți ale lumii..Mult s-a întristat Domnul,dar a știut că flacăra ce a sădit-o în inima poporului său nu se va stinge în ciuda oricăror piedici.Așa au ajuns românii să trăiască în diferite țări: Albania,Serbia,Franța,Germania,Grecia,Moldova..Mama Românie își vedea copiii tînjind după dragostea-i și ,ca să le aline întrucîtva dorul ,năștea poeți și scriitori măreți.Cînd durerea a fost mai mare l-a născut pe Eminescu și atunci cerurile s-au aprins de lumină și bucurie,căci acesta era să fie cel ce va trezi neamul răzlețit și-l va uni prin sufletul său nemuritor,opera sa va lega maluri de Prut și va înflori în locuri basarabene și bucovinene.I-a dat România-mamă darul cuvîntului ca să poată pătrunde în suflet și în gînd și să lumineze mințile celor depărtați de patrie.Dar Lucifer nu stătea deoparte,s-a înfuriat și i-a luat viața tînărului Eminescu ca să nu fie răspîndite prin versurile sale valorile nemuritoare:patria,istoria,limba ,pămîntul,credința,dragostea.

El nu se mulţumeşte însă cu mărturisirile de dragoste, pe care le-am văzut, ci la apărarea naţiunii împotriva împilatorilor, îi cântă durerile şi nădejdile, critică cu asprime pe cei ce-i împiedică progresul, îi trasează calea pe care trebuie să tindă pentru a deveni mari şi civilizată. Naţionalismul său ia multe forme de manifestare, izvorâte din sufletul unui poet entuziast şi aprins aliat c-un ideolog serios şi un ziarist care nu iartă.

Am avut norocul unei familii în care s-a citit enorm şi al unei biblioteci generoase, de unde am putut să-mi aleg toate variantele posibile. Între timp, ai mei s-au prins că îmi place să citesc, poate şi pentru că eram aşa, un fel de ciudata familiei: când alţi copii cereau de ziua lor jucării sau haine, în cazul meu toată lumea ştia că aştept în dar o carte. 041b061a72